„Seninul cerului nu e așa frumos ca albastrul ochilor tăi, cântecul bengalisului nu e așa dulce ca sunetul vocii tale. Dacă te ating numai cu varful degetelor, tot corpul mi se înfioară de plăcere.”
Autorul Bernadin de Saint Pierre s-a născut în anul 1737 în portul Le Havre, pe coasta normandă a Franței, și a avut ca sursă de inspirație, pentru acest roman, călătoria sa în Île de France, sau Insula Maurițius, ce l-a marcat prin frumusețea ținuturilor sale exotice și virgine, lăsându-i o ușoară nostalgie și, totodată, amintiri de neuitat. Paul și Virginia face parte din marile capodopere ale secolului al XVIII-lea, tratând tema iubirii pure și inocente – cea dintre doi copii, ambii, crescuți pe insula Maurițius.
Incipitul prezintă viața a două femei albe ce părăsesc civilizația Europei, refugiindu-se pe insulă, unindu-se mai târziu – atât la propriu, cât și la figurat – prin suferințele relativ asemănătoare pe care le trăiesc: primeia îi moare soțul, ulterior aflând că este însărcinată, iar cealaltă este de asemenea însărcinată, dar cu un „copil din flori”. Primul născut va fi Paul, iar într-un interval scurt de timp se naște și Virginia.
Cei doi își petrec copilăria și adolescența împreună, alături de mamele lor, trăind înconjurați de iubire, bucurându-se de lucrurile simple, banale, fără a avea nevoie de bogății sau lucruri materiale, dar, odată ce sâmburele civilizației se infiltrează în viețile lor, totul ia o întorsătură tragică. Începutul sfârșitului are loc odată ce Virginia părăsește locul unde s-a născut pentru a pleca spre civilizație, în Franța, lucru ce-i pricinuiește o imensă durere lui Paul: „Să dea Dumnezeu ca oceanul pe care o trimiteți să nu v-o mai înapoieze, ca valurile lui să vă aducă corpul meu, și, rostogolindu-l împreună cu al ei printre stâncile de aici, să vă dea, prin pierderea copiilor voștri, veșnică durere”.
Această plecare poate fi asociată cu o „profanare” (metaforic vorbind), iar „sacrul” reprezintă, în cazul de față, viața simplă, aproape de natură, modestă, fără intrigile și răutățile pe care civilizația le găzduiește într-însa. Odată ce acest sacru este profanat, urmările sunt pe măsură – totul terminându-se într-o teribilă catastrofă navală ce va decide soarta Virginiei și (indirect) a celorlalte trei personaje.
În ceea ce privește părerea mea asupra romanului, nu cred că ar putea să te lase indiferent; în plus, conține o morală care, din punctul meu de vedere, chiar dă de gândit cititorului (vă veți da mai bine seama de ce spun asta dacă îl veți citi). Cât despre acțiune, nu e genul care să te țină cu sufletul la gură, așteptând cu nerăbdare pasul următor, din contră: are descrieri cam lungi, care pot să te facă să-ți pierzi răbdarea, dar, bineînțeles, asta ține de „învelișul ” romanului, ca să zic așa, și sub nicio formă nu este un motiv pentru care nu ar merita să fie citit. Tu ce zici?
Recenzie trimisă de Alina Popa.