Titlu: Regina roșie
Autor: Philippa Gregory
Editura: Polirom
Anul: 2011
Pagini: 360
Nota: 10/10
Îi simt mâna mare prinzând-o pe a mea și-i aud vocea adâncă răspunzând la întrebări, pe când eu doar șoptesc. Îmi pune pe deget un inel greu, din aur galic, și trebuie să-mi țin mâna strânsă ca să-l împiedic să cadă. E mult prea mare pentru mine. Ridic ochii spre soțul meu, uluită că el crede că o astfel de căsătorie poate să meargă, când inelul lui e prea mare pentru mâna mea și eu am doar doisprezece ani, iar el are de două ori și ceva vârsta mea.
Regina roșie este o altă capodoperă scrisă de Philippa Gregory, scriitoarea de origine kenyană, îndrăgostită iremediabil de istoria Angliei medievale. Romanul de față este al doilea din seria Războiului Celor Două Roze, precedat de Regina Albă unde protagonista a fost una dintre cele mai frumoase regine ale Angliei, Elizabeth Woodvile, căsătorită cu Regele Edward al IV-lea. În Regina Roșie este conturată o altă femeie cu un destin puternic marcat de perioada sumbră în care s-a născut, Margaret Beaufort, mama lui Henric al VII-lea și bunica lui Henric al VIII-lea.
Cartea ne-o prezintă pe Margaret încă din copilărie, pe când avea 12 ani, o fată pioasă, extrem de credincioasă, cu „genunchi de sfântă”, convinsă că trebuie să-și dedice viața lui Dumnezeu și să devină stareță. Ea o venerează pe Ioana D’Arc și susține că „s-a modelat după imaginea unei fecioare luptătoare”, că are un destin la fel de măreț ca al acesteia, ba mai mult decât atât, că aude voci și îngerii îi vorbesc, exact ca Ioanei D’Arc. Este încredințată că ea va fi cea care va salva Anglia și va aduce pacea în țară. La numai 12 ani, este logodită cu primul ei soț, Edmund Tudor din Țara Galilor, iar după doi ani cei doi se căsătoresc.
Copilăria și adolescența de care are parte Margaret sunt crude: nu și-a cunoscut tatăl niciodată, deoarece acesta s-a sinucis când ea avea un an, acoperind astfel întreaga familie cu rușine; află că mama ei nu are nici un sentiment de afecțiune pentru ea, fiind un copil nedorit, din simplul motiv că nu a fost băiat care să ducă numele mai departe și să spele reputația familiei; la 14 ani rămâne văduvă, soțul ei fiind ucis în război; la 15 ani naște după zile întregi în dureri cumplite, singurul ei copil, pe Henry Tudor, pentru ca la 16 ani să fie iar căsătorită cu cel de-al doilea soț, sir Henry Stafford. În lumina acestor lucruri ar trebui să judecăm viața aspră și alegerile pe care le face de-a lungul existenței sale, precum și modalitatea ei personală de a-și manifesta credința în Dumnezeu și de a interpreta legile acestuia.
Deși este mai blând decât Edmund Tudor, lady Margaret nu este deloc mulțumită de soțul său, considerându-l un laș, fiindcă refuza să-și facă datoria și să meargă la război. Însă, în cele din urmă, inevitabilul s-a produs și eroina noastră rămâne văduvă pentru a doua oară la numai douăzeci și opt de ani, sir Henry dându-și ultima suflare din cauza unei răni grave de război. Tot acum, moare și mama ei, iar fiul său împreună cu Jasper Tudor, unchiul acestuia (singurul bărbat pe care Margaret l-a iubit, dar pe care nu l-a putut avea) sunt exilați în Bretania.
Stăpână de acum pe viața ei și cu o zestre frumușică, lady Margaret își alege singură pe cel de-al treilea soț, pe versatilul lord Thomas Stanley, dintr-un singur considerent: ca să aibă cu cine unelti pentru a-și aduce fiul în Anglia și pentru a-l așeza pe tron.
Existența lui lady Margaret a fost una singuratică de la început până la sfârșit. Și-a dedicat viața unui singur scop: acela de a-i reda fiului său moștenirea de drept și anume tronul Angliei și, în cele din urmă, a și reușit. Cu toate astea, nu putem spune că mijloacele pe care le-a utilizat sunt în acord cu religia pe care pretindea că o respecta cu atâta sfințenie, deoarece autoarea ne lasă să înțelegem că lady Margaret a ordonat uciderea prinților casei York, tocmai pentru ca fiul său să aibă cale liberă spre tron. Ori asta nu poate fi în acord cu nici una din legile divinității, dar ea consideră că dacă Dumnezeu vrea dreptate și Henry Tudor este moștenitorul de drept, atunci scopul scuză mijloacele.
Regina roșie, un roman savuros, plin de comploturi, trădări, iubiri interzise și războaie crunte așa cum de altfel Philippa Gregory ne-a și obișnuit, este de fapt despre o personalitate remarcabilă cu un rol cheie în istoria Angliei. Aceasta este cea care a întemeiat Dinastia Tudorilor urcându-l pe tron pe Henric al VII-lea, surpătorul Războiului Celor Două Roze care s-a căsătorit cu moștenitoarea casei rivale, Elisabeta de York. Lady Margaret Beaufort rămâne în memorie prin puterea sa excepțională de autosacrificiu, ambiție, tenacitate și curaj, una dintre cele mai educate și inteligente femei ale Angliei secolului XV, care a fost capabilă să schimbe întreg cursul istoriei având drept pretext un singur lucru: iubirea de mamă.