Titlu: Spionaj la mănăstire
Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu
Nemira: 2013
Pagini: 272
Nota noastră: 8
„În noaptea asta va muri cineva.”
De Rodica Ojog-Brașoveanu cred că a auzit orice român ce a înțeles că singura noastră șansă de a putea să ne facem remarcați este să ne respectăm valorile. Și da, această femeie ce a scris mai multe cărți decât mulți ali scriitori români este o valoare naționala. Acesta a fost motivul pentru care cartea ei, Spionaj la mănăstire, m-a atras încă de prima dată când am văzut-o pe un raft.
Minerva Tudoran este o femeie nu ca toate celelalte. Inițial îmbrățișând meseria de profesoară de matematică, ajunge ca la vârsta maturității să se preocupe de crime și mistere, o ocupație pe care noi o atribuim în mare parte bărbaților. Pe tot parcursul romanului o descoperim ca fiind o femeie „nu prea frumoasa” însă înzestrată cu inteligenţă si perspicacitate. Împreună cu Dobrescu, fost elev pe care încearcă să-l învețe tainele meseriei, își face o anumită reptație în întreaga țară, fiind astfel un duo de temut.
Întreaga poveste din spatele romanului începe în momentul în care profesorul Lucaci, inventatorul unui medicament ce poate anihila un întreg oraş, este asasinat in spatele zidurilor unei mânăstiri, cel mai greu accesibil lăcaş de cult din acea vreme. Ceea ce devine un adevărat mister pentru Minerva, nu pare la prima vedere a avea o importanţă atât de mare pentru ceilalţi oameni cazaţi la mânăstire.
Ajunsă la mânăstirea cu pricina, Minerva și Dobrescu încep sa joace un fel de „polițist bun, polițist rău”. Minervei îi revine rolul unei femei nu prea inteligente, care are frecvent pierderi de memorie iar Dobrescu se transformă într-un procuror ce doreşte să afle cine este asasinul cu orice preţ.
Din punctul de vedere al personajelor, consider că se putea pune mai mult accentul pe personajele secundare, care sunt caracterizate doar prin prisma discuţiilor pe care cei doi „polițiști „ le au cu ei. În schimb, pana la sfârşitul romanului Minerva nu mai este doar femeia urâtă la trup, ci o femeie frumoasa datorita modului ei de gândire, perspicacităţii și replicilor tăioase pe care le are mereu la ea.
Frumuseţea cărţii este dată în principal de momentele amuzante dintre Minerva şi Dobrescu, în fapt asa începe şi cartea, cu o discuţie între cei doi din care înţelegem imediat că învăţăcelul mai are mult pentru a ajunge ca Minerva Tudoran. Orice cititor care va încerca sa pătrundă în acestă lume în care nu poţi avea încredere decât în tine, se va îndrăgosti de cele două personaje principale ce pot deveni la un moment dat chiar şi modele numai bune de urmat. În plus, romanul aduce cu el un aer proaspăt, o poveste intrigantă.
Rodica Ogoj Brasoveanu reuşeşte să scrie un roman poliţist uşor de citit, ce va lăsa pe buzele tuturor cititorilor un zâmbet amuzant după fiecare frază a Minervei. Recomand cartea tuturor celor ce vor să iasă din rutina vieţii normale, celor care nu se limitează doar la poveşti de copii și vor o carte uşoară pe care nu o poţi lăsa din mână din simplul motiv că, la sfârşit vei reuşi să dezlegi misterul: oare cine este criminalul?