Tăifăsuind despre cărţi

  Nu sperați că veți scăpa de cărțiJean-Claude Carriere, Umberto Eco. Convorbiri moderate de Jean-Phillipe de Tonnac

Editura: Humanitas
Anul: 2010
Pagini: 249

 

Vom putea citi cărți la lumina zilei, ori seara la lumânare, chiar și atunci când toată  moștenirea audiovizuală va fi dispărut, ne spune Carriere. Într-adevăr, în lupta cu  tehnologia, cartea este relegitimată.

Convorbirile dintre doi oameni de cultură elevați, semioticianul Umberto Eco și, respectiv, scenaristul Jean-Claude Carriere, se învârt în jurul a câtorva probleme  contemporane legate de cultură și carte, precum: amenințarea e-bookului și a    internetului, salvarea și suporturile ideale ale obiectelor culturale, cărțile care nu au ajuns până la noi, bibliocaustul, filtrarea din trecut și pentru viitor a valorilor, rolul memoriei în epoca internetului.

Una din cele mai interesante idei din aceste discuții este cu totul contrară opiniei populare: tehnologia nu ne ușurează foarte mult viața, căci ne obligă constant la  readaptare. Tehnica nouă cere întotdeauna o inițiere lungă în alt limbaj, pe când cartea rămâne, în esență, aceeași, înlesnind mai mult decât o face tehnica prin suporturile ei perisabile consumul de cultură. Calculatorul nu elimină niște etape intermediare, ci chiar le complică, Eco dându-se pe sine ca exemplu –  trecerile de la monitor la hârtie pentru corecturi încurcă scrierea unei cărți. Cât despre internet, unde aproape totul e disponibil, acesta impune o filtrare și o verificare atentă a informațiilor de către cititor, o exersare a spiritului său critic în vederea unei înțelegeri profunde.

Luând în calcul moștenirea cărților, cei doi subliniază și importanța cărților eronate, mincinoase sau stupide, acestea fiind până la urmă o oglindă a trecutului, o mărturie pentru condiția umană cu tot cu prostia ei. De altfel, elogiul prostiei  pe care îl fac cei doi bibliofili constituie unul dintre cele mai savuroase capitole din carte.

Dacă vă așteptați la o discuție academică, greoaie, sau la o poliloghie pretențioasă, răspunsurile lui Eco şi Carriere vă vor surprinde plăcut prin claritatea, bogăția și ineditul lor. Pe lângă observațiile pertinente, dialogul este presărat cu o mulțime de exemple din domenii precum filmul, religia, filosofia, preluate din perioade diverse, de la Antichitate până în prezent, care fac din aceste convorbiri un deliciu pentru pasionații de carte.

Concluzia cea mai încântătoare ar fi următoarea: cartea este ca roata, odată ce ai inventat-o, nu o mai poți depăși.

Cristina

 

Scroll to Top