Am auzit de mult timp de cartea asta, care, de altfel, a fost destul de mult promovată față de altele încă de la apariție (2010), drept dovadă și spotul promoțional realizat cu participarea Maei Morgenstern, o actriță cu principii sănătoase, pe care nu o cred capabilă să promoveze ceva doar de dragul promovării sau doar pentru bani. De aceea, mi-am zis atunci că TREBUIE să citesc cartea asta cândva. Și iată că acel moment s-a ivit mai devreme decât mă așteptam.

Ceea ce m-a intrigat pe mine și ceea ce m-a convins să parcurg cartea a fost ideea conform căreia dacă îți imaginezi câte puțin în fiecare zi că exersezi ceva pentru a-ți dezvolta o anumită abilitate (de exemplu, să schiezi, să înoți, să cânți la chitară, să ridici greutăți), rezultatul e același ca atunci când chiar exersezi în realitate. Această teorie a fost dezvoltată de Viktor Frankl, doctor psihiatru austriac, în cartea Omul în căutarea sensului vieții, pe baza experienței sale ca deținut în lagărele de concentrare de la Auschwitz, Dachau și altele, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.