Recenzie: Îndrăzneala de a spera – Barack Obama
Trimisă de către Ioana Andriescu
Anul: 2008
Pagini: 375
Editura: RAO
Am observat ca de multe ori,fie conștient, fie nu, alegem beletristica. Nu contest faptul ca o poveste de dragoste sau un roman polițist n-ar merita cei (prea mulți) 30 de lei pe care-i dăm la casă, însa îmi pare râu pentru literatura ce tratează probleme din domenii abundente în informații precum istoria, sociologia, politica sau religia. Non-ficțiunea este, din nefericire, foarte subestimată, motiv pentru care am ales pentru aceasta recenzie, una dintre cărțile actualului președinte al Statelor Unite, Barack Obama.
După mizeria, minciunile și haosul lui Bush (vezi Irak, Katrina, 9/11, etc), lumea americană avea nevoie de un nou lider politic-oricine s-ar fi dovedit mai bun decât precedentul. Câștigător în ultima rundă, unde l-a avut ca oponent pe senatorul John McCain, Obama a fost declarat cu mult entuziasm noul președinte. Problemele însă au apărut instant, hibe ce i-au mai știrbit din popularitate. Sper însă sa se redreseze anul asta.
“Îndrăzneala de a spera” se întinde pe noua capitole, un prolog și un epilog. Pentru connoisseuri vor fi foarte captivante pasajele ce descriu formalitățile și drumul aparent interminabil al tânărului Obama: de la student la organizator comunitar în unele dintre cele mai sărace comunități din Chicago, la avocat, ca mai apoi sa devina senator al Illinois-ului iar mai târziu sa fie numit primul președinte afro-american al Statelor Unite.
Insă pentru cei care vor o poveste, un detaliu din viata personala a autorului, recomand capitolul dedicat familiei. Afecțiunea, ușor de sesizat încă din primele rânduri, cu care vorbește despre Michelle, soția sa, este absolut înduioșătoare. Îmi place când realizează că bărbatul puternic, ce debordează de încredere în sine și-și ține discursurile cu un patos care nu cunoaște limite, este în esență un îndrăgostit ca noi toți. Aflam povestea celor doi și evoluția unei relații ce se încadrează în canoanele unei iubiri reale. Pasiune convențională dar nu fastidioasa. Fiicele sale, Sasha și Malia, se bucură și ele de atenția și adorația președintelui, care declara, printre pagini, ca dintre toate domeniile vieții sale, de capacitățile lui de tata se îndoiește cel mai mult.
Așadar, recomand cartea lui Barack Obama pentru ca din când în când avem nevoie de câte o poveste reală. Pe viitor, ma voi ocupa de Clinton și Gore, ale căror creații par a fi și ele lecturi cat se poate de plăcute.