Titlu: Regina alba
Autor: Philippa Gregory
Editura: Polirom
Anul: 2010
Pagini: 432
Recenzie trimisă de Iulia Olariu
Philippa Gregory, supranumitã şi the queen of royal fiction, contureazã în “Regina albã” o femeie reginã-vrajitoare despre care istoria are descrieri vagi. Asa cum se menţioneazã în nota autoarei, Elizabeth Woodville a fost cea mai frumoasã descendentã a ducilor de Burgundia, care preţuiau tradiţia conform cãreia sunt urmaşi ai Melusinei, zeiţa apelor. Crescutã sub influenta mamei, practicantã a magiei şi inzestratã cu intuiţie şi clarviziune,Elizabeth nu poate accepta ideea cã este o tanarã de origine nobilã dar saracã, cu doi baieti de crescut dupa ce soţul ei moare in luptã. Asa cã decide sã-l intalneasca singurã pe regele Edward pentru a-şi recupera pãmânturile de zestre, partea de moştenire care i se cuvine. In mod neasteptat, regele este cucerit de prezenţa lui Elizabeth, de sex-appealul ei şi va sfârsi prin a se insura cu ea în ciuda diferenţei de rang şi de bogaţie.
De aici incepe odissea Elizabethei, devenitã în mod neasteptat regina neiubitã a Angliei la 27 ani şi mama a 7 copii * dintre care 2 bãieţi cu neînfricatul şi carismaticul Edward al IV-lea. Cãsnicia lor va fi presãratã cu multe lupte pentru mentinerea tronului, cu infideliţãţi trecãtoare ale regelui, cu dragoste necondiţionatã din partea Elizabethei şi cu dorinţa amândurora ca neamul Rivers sã prospere prin cãsãtorii aranjate si alianţe bine-gândite. Anii de domnie nu sunt uşori, Anglia e sfâşiiatã de sãrãcie, de anii lungi de rãzboi, de presupusa dorinţã a Margaretei de Anjou de a debarca din Franta si de a-şi incorona bãiatul ca rege.
Elizabeth are toate motivele sã se bucure de statutul ei de reginã si mamã de 2 prinţi mostenitori pânã când Edward moare în urma unei pneumonii şi-l numeste pe fratele lui, Richard, tutorele lui Edward, prinţul de numai 12 ani. Reginã vaduvã şi mamã devotatã, Elizabeth e nevoitã sã facã faţã situaţiei, sã accepte cã trebuie sã lupte ca fiul ei sa devinã rege. Nu mai are multi susţinãtori, mulţi o tradeazã, alţii sfârşesc condamnati la moarte de nemilosul Richard. Totul culmineazã cu dispariţia celor doi copii-prinţi, Edward si presupusul Richard din Turn. Banuiala cade iniţial pe noul rege Richard al III-lea dar varianta mai probabilã e implicarea nemiloasã a Lady Margaret Beaufort, mama lui Henry Tudor devenit ulterior rege (vezi “Regina rosie“).
Elizabeth nu mai e fata saracã de la început care vroia sã scape de mila iritabilã a tatãlui ei şi de lipsa mare de bani. Devenitã Regina alba, fapt surprinzator inclusiv pentru ea însãsi, se va transforma intr-o femeie tenace care va apela şi la mici vraji şi magii în atingerea scopurilor. Numele ei de fatã (rivers=rauri) o caracterizeazã: aduce ploi, ceaţã şi ape învolburate ca sã asigure victorii ale soţului ei în lupte sau pentru siguranţa si bunastarea familiei ei.Povestea de dragoste dintre ea şi regele Edward al IV-lea este uimitoare, farã dulcegarii inutile şi au format împreunã o familie de aur menţionatã şi in manuscrisele istorice.
Dominatã de blestemul ambiţiei, Elizabeth va suferi mult la moartea soţului iar scopul vieţii ei devine menţinerea în viaţã a prinţisorilor şi readucerea tronului în casa Lancaster. Pentru aceasta trece peste mândrie si rivalitaţi şi-şi logodeşte prima nascutã cu Henri Tudor, potenţial rege şi nu impiedicã nici legatura adulterinã şi chiar incestuoasã între aceeasi fiicã şi regele Richard. In realitate, fata Elizabethei şi a lui Edward al III-lea se va cãsatori cu Henry Tudor, va deveni ea însãsi reginã a Angliei şi va da naştere lui Henry al VIII -lea.
Mi-a placut mult acestã carte, am inţeles şi aprobat acţiunile White Queen ceva mai mult decat Red Queen.Chiar dacã onoarea si bunatatea nu sunt punctele forte ale eroinelor, lectura e placutã şi reconfortantã. Documentaristã şi scriitoare abilã, Philippa Gregory nu oboseşte cititorul cu amanunte istorice şi îl conduce cu mãiestrie în timpurile medievale atât de indepãrtate şi contradictorii.