De la băgarea capului în cuptor, până la împuşcături în gură, aceste șapte morți bizare ale acestor scriitori sunt orice altceva, dar nu şi normale.
1. Mark Twain (30 nov 1885 – 21 apr 1910)
Autorul William Faulkner îl considera pe Mark Twain „părintele literaturii americane”, şi, cu opere clasice ce tratează durul adevăr ca Aventurile lui Tom Sawyer şi Huckleberry Finn, este uşor să crezi asta. Dar, pe lângă talentul de a scrie şi de a găsi nume potrivite personajelor, Twain era un extraordinar umorist. „Cel mai mare umorist american al vârstei sale”, de fapt.
Totuşi, cu adevărat îngrijorătoare sunt data naşterii şi cea a morţii sale. Twain a fost născut la scurt timp după Cometa Hailey şi a prezis că „se va duce odată cu ea”. Pe 21 aprilie 1910, exact înaintea cometei Hailey, Mark Twain a decedat. Coincidenţă sau poveşti? În orice caz, având în vedere umorul lui Sir Mark Twain, situaţia acesta este mai degrabă amuzantă decât tragică. Poate că nu este o moarte devastatoare, dar este ciudată.
2. Dylan Thomas ( 27 oct 1914 – 9 nov 1953)
Deşi scrie în limba engleză, Dylan Thomas este considerat ca fiind unul dintre „cei mai mari poeţi galezi ai secolului XX”. Lumea îl ştia ziua ca un poet şi scriitor de succes, iar noaptea, „un beţiv gălăgios şi un poet damnat”, titlu care a reflectat realitatea până în ultima clipă. În timpul unui turneu de poezii ce a avut loc la New York, Thomas, fiind într-o stare avansată de ebrietate s-a cazat la Hotelul Chelsea cu ajutorul asistentei şi iubitei sale, Liz Reitell. În timpul şederii sale, se spune că Thomas a stat în mare parte numai în camera sa, repetând poezii sau bând pahar după pahar în vârful patului, părăsind camera doar pentru întâlnirile din partea cealaltă a oraşului în cadrul cărora acesta bea un păhărel cu amicii.
În noaptea de 3 noiembrie, Thomas se întoarce la hotel abai ţinându-se pe picioare şi exclamând că a băut 18 pahare de whiski unul după altul. „Cred că este un nou record!” ar fi afirmat el. Proprietarul hotelului însă l-a luat în râs, ştiind că Thomas nu ar fi putut să bea nici măcar jumătate din cât a spus. În noaptea de 4 noiembrie, asistenta Reitell, fiind îngrijorată, a apelat la serviciul de ambulanţă după ce starea lui Thomas s-a agravat. La puţin timp după, Thomas a intrat în comă, iar pe data de 9 noiembrie a murit din cauza complicaţiilor aduse de pneumonie. Printre factorii ce i-au adus moartea putem menţiona un ficat plin de grăsime şi inflamaţii la nivelul creierului, toate cauzate de abuzul de alcool. Având în vedere majoritatea poeziilor sale, modul în care Thomas s-a dus este potrivit pentru un poet beţiv şi damnat.
3. Li Bai (701 – 762)
Unul dintre cei mai influenţi poeţi chinezi din istorie cu viziuni romantice asupra naturii, prieteniei şi a întrevederilor sociale, a extins literatura chineză. La jumătatea dinastiei Thang, care este considerată a fi ‘Epoca de aur’ a Chinei, poeţii de top ai perioadei erau Li Bai şi Du Fu.
Deşi este considerată a fi doar o legendă, se spune că, într-o noapte cu lună plină, Li Bai a ieşit cu barca pe apele întunecate pentru a se bucura de reflux. Fiind fascinat de reflecţia lunii pe suprafaţa apei negre, Li a plonjat din barcă direct spre ea. Bătrân şi incapabil de a se menţine la suprafaţa apei, Li nu a făcut decât să se ducă direct în braţele morţii, iubirea pentru reflecţia lunii aducându-i sfârşitul. Să fi fost oare vina alcoolului? Tot ce e posibil. Dar este mult mai frumos să credem că bătrânelul a murit din dragoste.
4. Tennessee Williams ( 26 mar 1911 – 25 feb 1983 )
Dramaturg uluitor, dependenţa pentru consumul de droguri şi alcool a lui Tennessee Williams a devenit alarmant de evidentă după moartea iubitului său, Frank Merlo, un marinar retras din armată şi actor sicilian de ocazie în New York. Faimosul autor al operei The Glass Menagerie a căzut într-o depresie acută în anii ce au urmat nefericitului incident şi a trebuit să facă numeroase vizite la spital şi chiar să se interneze într-o instituţie medicală de boli mintale.
Pe 25 februarie, Williams a fost găsit mort în Hotelul Elysée din New York. Lângă el se aflau medicamente şi alcool. Examenul medico-legal a indicat faptul că Williams a înghiţit în mod accidental o pastilă şi nu a putut să o scuipe afară din cauza convulsiilor cauzate de consumul de barbiturice. Un raport modificat al autopsie a identificat mai târziu drept cauză a decesului intoleranţa de seconal (barbituric) combinată cu supradoză de barbiturice. Prietenul său Scott Kenan i-a acuzat pe medicii de la cabinetul medico-legal de faptul că au inventat povestea cu pastila “buclucaşă”. Nu se ştie dacă raportul a fost modificat pentru a salva reputaţia lui Williams. Oricum, cert este că domnul Tennessee Wiliams a murit, singur, la vârsta de 71 de ani.
5. Edgar Allan Poe ( 19 ian 1809 – 7 oct 1849)
Sumbrul poet şi critic literar al Mişcării Americane Romantice, Edgar Allan Poe era cunoscut ca fiind un om depresiv. Puţini ştiu însă că el a fost printre primii scriitori de proză scurtă sau că acesta a contribuit la ciudata şi minunata lume ştiinţifico-fantastică.
În dimineaţa zilei de 3 octombrie 1849, Poe a fost găsit rătăcind pe străzile din Baltimore şi văicărindu-se, îmbrăcat fiind în haine neobişnuite. A fost trimis de urgenţă la Washington Medical College pentru a fi tratat. Cu o noapte înainte de a muri, autorul a fost găsit strigând numele unui anume “Reynolds” în mod repetat. Pe perioada celor 4 zile în care a fost internat în acea instituţie se pare că a suferit de halucinaţii intense, iar cauza lor nu a putut fi descoperită. Edgar Allan Poe a murit în dimineaţa zilei de 7 octombrie din cauze rămase încă nedescoperite. La puţin timp după moartea sa, certificatul de deces şi dosarele sale medicale s-au făcut nevăzute, astfel misterul ce l-a reprezentat Edgar Allan Poe a rămas într-un con de întuneric. S-ar putea ca lumea nici să nu afle adevărul vreodată. Însă una dintre teoriile ce se învârt în jurul morţii sale afirmă faptul că Poe ar fi fost ţinut contra voinţei sale, torturat şi pus să semneze anumite acte electorale, acţiuni ce erau destul de populare în America secolului XIX şi care se încheiau, de obicei, cu uciderea bietului “votant”.
6. Ernest Hemingway ( 21 iulie 1899 – 2 iulie 1961)
Fără îndoială, Ernest Hemingway, cel mai bun scriitor al literaturii americane, a lăsat în urmă sa 10 romane, 10 nuvele şi 5 lucrări de non-ficţiune înainte de a muri. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în perioada 1920-1950. Pe parcursul ultimilor săi ani, personalitatea şi atitudinea lui Hemingway s-au schimbat drastic şi păreau să oglindească acelaşi comportament ca al tatălui său din ultimii ani de viaţă, factori ce l-au împins, într-un final, pe tatăl autorului la sinuciderea. Aceste amănunte au dus la suspectarea faptului că tatăl autorului i-a transmis, pe cale ereditară, fiului său hemocromatoza de care suferea şi ale cărei simptome erau deteriorarea fizică şi mentală.
Hemingway a avut parte de o viaţă grea care părea să se degradeze puţin câte puţin, luptându-se cu desele internări şi externări din spitale şi a tratamentelor cu electroşocuri ce trebuiau să-i ţină în frâu nebunia. În dimineaţa zilei de 2 iunie 1961, Hemingway îşi aşeza cu grijă ţeava pistolului său favorit şi-şi trăgea un glonţ în gură. A fost găsit mort în foaierul casei sale din Ketchum. La scurt timp după acest incident, fraţii autorului, Leicester şi Ursula, s-au sinucis şi ei, ducând astfel la bun sfârşit moştenirea primită de la tatăl lor, moştenire ce i-a adus la marginile sănătăţii mintale şi i-a făcut să sară în nesfârşitul abis al disperării.
7. Sylvia Plath ( 27 oct 1932 – 11 feb 1963)
Fiind o figură proeminentă în poezia confesională, Sylvia Plath este bine cunoscută pentru demonii ei. Frumoasă şi atractivă, poetă şi romancieră de succes, mamă a doi copii, ai putea crede că avea tot ce-şi putea dori. Însă depresia Sylviei Plath şi-a făcut apariţia încă din anii de liceu ai ei. Atunci când nu pierdea vremea sperând să dea nas în nas cu autorul ei preferat, Dylan Thomas, pe lângă Hotelul Chesea, Sylvia Plath făcea şedinţe cu electroşocuri pentru a-şi trata depresia (pentru că aşa este, nimic nu-ţi trnasmite “sunt fericit!” mai bine decât o persoană legată de un pat şi obligată să primească electroşocuri, nu?).
În dimineaţa zilei de 11 februarie 1963, Plath a fost găsită moartă, intoxicată cu monoxid de carbon, cu capul băgat în cuptorul din bucătăria sa. Cu intenţia de a-şi face rău doar ei, a blocat uşile cu prosoape ude, pentru a împiedica ca scurgerea de gaz să ajungă în camerele unde dormeau copiii săi. A lăsat în urma sa multe inimi frânte şi o colecţie neterminată de poezii numită Ariel, editată de fostul ei soţ, Ted Hughes, (care se crede că a modificat mare parte din lucrările originale) şi, mai târziu, reeditată pentru a include tot conţinutul dorit de fiica lui Plath şi a lui Hughes, Frieda Hughes.
Viaţa unui scriitor de succes are un preţ. Arta, oricare ar fi forma ei, cere o parte din tine, din ce în ce mai mare, şi eşti nevoit să explorezi locuri mai adânci şi mai întunecate, mereu. Unii oameni nu reuşesc să revină din aceste locuri înainte ca tragedia să îi epuizeze. Iar pentru aceşti scriitori (exceptând moartea lui Mark Twain) nimic nu e mai adevărat ca aceasta, iar aceste șapte morți bizare, așa cum sunt, demonstrează acest lucru.
Articol tradus de Deea Andreea
sursa: wordporm.com